Fluturele Dor și Floarea de Apă – Religia iubirii (Cluj-Napoca, Editura Actual, 2024) se numește a doua carte scrisă de prolificul și dedicatul autor clujean Alin Tișe. Prima carte, Poveste pentru tata, apărută tot în anul 2024, prevestea, oarecum, apariția acestui roman Fluturele Dor și Floarea de Apă – Religia iubirii, care, dincolo de latura clar autobiografică și simbolică, cumva în sensul lui Antoine de Saint-Exupéry dar fără nici o influență vădită, este și un excursus profund, sincer și neforțat într-un univers al iubirii care se constituie într-o adevărată Lebensphilosophie. Dincolo de diegeza romanului, caracterul profund simbolistic lasă să apară atît în ceea ce priveste deja titlul lucrării, cît și în semnificația simbolică a acestuia, de la zborul icaric al fluturelui la simbolistica mamei Gea dată de legătura florii cu apa (simbol al fertilității) și cu pămîntul-mamă, și elementul stabil a tot ceea ce înseamnă existență.
Este rar în ziua de azi să apară autori care nu scriu sub semnul falsității și, în cazurile mai fericite, al livrescului steril, de la cel filosofic la cel literar, politic și psihologic. Filosofia iubirii în sensul grecescului philein și al lui eros agape este pe deplin nuanțată și valorizată în acest surprinzător roman. De ce spun surprinzător? Pentru că într-o epocă delirant-scientistă și într-o cultură a anulării care privește distrucția, în special a valorilor perene ale speciei umane, iubirea, bunătatea, lupta de a face binele, grija pentru celălalt, dorința construcției, sentimentul etern al vieții, acest roman, fără a se sinchisi de viziunile contemporane, vădit dezaxate, vorbește fără frică despre toate cele enumerate mai înainte, culmea, punînd în relație cu ele credința care la rîndu-i este iubire și mîntuire. Autorului nu-i pasă de sensibilitățile neo și sexomarxiste, lucru de altfel salutar în opinia subsemnatului, ci afirmă, fără ezitare, aceleași valori. Respectiv trăirile naturale, iubirea de celălalt, dorul de transcendență, căutarea binelui și adevărului, viața dedicată trăită și împărtășită cu familia, moartea. Este impresionant, într-o lume degenerată, să apară un autor care expune atit de clar, direct și cu atît talent scriitoricesc aceste deziderate umane dintotdeauna. Drumul Fluturelui Dor este presărat de experiențe devastatoare, de tot omenescul care răzbate din tumultul și imprevizibilul vieții, iar trăirile acestea, trăirea plenară a vieții, care în opinia autorului e și sensul ei, se vădește a fi un element al construcției vieții și gîndirii autorului în raportarea sa esențial-opozitivă la lume. Se naște aici un imaginativ creator autentic, care în drumul lui nu ține cont de nici o modă, de nici un fel de filosofie a dezaxării, de nici un fel de trend comportamental, iar acest lucru, raportat la dezastrul moral și axiologic contemporan, ii dă adevărata valoare. „În adâncul inimii fiecărui om, dincolo de granițele culturale, de limbaj și tradiții, există un adevăr fundamental: iubirea. Este forța care ne unește, care ne transformă și care ne călăuzește pe fiecare dintre noi pe calea vieții. Ea este, de fapt, esența fiecărei religii și scopul fiecărei credințe. Indiferent de modul în care am fost învățați să o numim, iubirea este rădăcina fiecărei rugăciuni, fiecare fior de speranță și fiecare gest de bunătate. Religia Iubirii nu este doar un concept pur teoretic. Este drumul comun al tuturor sufletelor care caută adevăr, pace și vindecare. Este limbajul tăcut al compasiunii care nu cere cuvinte, ci fapte. Este îmbrățișarea tăcută a celor care își simt dorul și rănile vindecate de prezența celuilalt. Este privirea caldă a celor care, în liniștea dimineții sau sub cerul înstelat, înțeleg că nu suntem niciodată cu adevărat singuri, atâta timp cât iubim și suntem iubiți. Această carte este despre acea cale – despre cum iubirea transcende orice barieră și devine singura religie adevărată a omenirii. Despre cum fiecare întâlnire dintre oameni poate fi o fereastră spre divin, un pas pe drumul către împlinirea sufletească. Despre cum dragostea, în toate formele sale, ne oferă speranța că putem fi unici. Fluturele Dor și Floarea de Apă sunt simboluri ale acestei iubiri eterne. Fluturele, purtat de dor, călătorește între lumi, între ceruri și pământ, între ceea ce a fost și ceea ce va fi, purtând în aripile sale fragede povara iubirii care transcende moartea. Iar Floarea de Apă, răbdătoare și pură, îl așteaptă cu grație pe undele liniștite ale timpului, legată de pământ, dar visând la ceruri. Împreună, ei sunt imaginea iubirii absolute – acea iubire care nu cunoaște limite, care înfruntă orice distanță, orice dor și care, într-un final, devine eternă”. Și, pentru că această carte este fundamental despre suflet, iubire și moarte, pentru că undeva eros se întîlnește cu thanatos, dar și cu psyhe(sufletul) și eteutheria (libertatea sau mai degrabă eliberarea), spuneam că din ea se desprinde o adevărată Lebensphilosophie centrată în jurul vieții trăite pentru sine, pentru viață, și viața trăită pentru altul – ceea ce este, cu adevărat, me on ti și hybris față de însăși iubirea divină, spune autorul. Ne-am ferit aici să povestim romanul lui Alin Tișe, Fluturele Dor și Floarea de Apă – Religia iubirii, pentru că ar fi fost un demers prea superficial și ar fi răpit plăcerea cititorului de a căuta și lectura această carte. Și pentru că nu este în stilul nostru și nici în folosul autorului, Cartea lui Alin Tișe Fluturele Dor și Floarea de Apă-Religia iubirii se citește pe nerăsuflate și se constituie într-o scriitură captivantă fără balastul artificialului. Mai așteptăm din partea lui Alin Tișe și alte scrieri, un roman de largă respirație, bunăoară. Pentru romanul de față însă, Alin Tișe merită îndelung felicitat!
Mircea Arman