Se știe dintotdeauna că o bucurie nu vine niciodată singură (aparent, așa ar trebui să fie!), dar…
La ceasul amiezilor, de după Taina SântăMăriei Mici, între „glasuri” de clopot, am primit forma letrică a ultimei ediții Gutenberg, ediția de toamnă. Desigur, se poate plânge și de bucurie, dar, de data aceasta, lacrimile au fost aievea: undeva, departe, înspre București, era ultimul drum pământesc al președintelui (oaspete drag al lunii mai, la Arad, pentru filiala noastră), Sorin Stanciu.
Știm că îl plâng toate filialele, dar al nostru plâns e altceva: pe Coperta IV a revistei „ne însoțește” președintele nostru cu semnătura, pe Atestat UZPR (semnat recent, la ceas de vară). Așadar, desigur, ne bucurăm întru „verdele”, parcă anume ales al veșniciilor (de care nimeni nu scapă) și dorim ca în cuvintele care vor însoți conținuturile ediției recente chipul, înțelepciunea și profesionalismul președintelui nostru să ne însoțească!
Sursa foto și articolul întreg aici: www.uzpr.ro