
Oricine poate spune o poveste însă doar cine are curajul să o spună cu vocea inimii, o face nemuritoare. Dana Junc reușește cu succes într o lume unde autenticitatea este tot mai rară. Pentru că vocația nu cunoște granițe, rădăcinile nu sunt doar un trecut, ci și o formă de a construi viitorul. Prin „vocea” sa, dialectul moțesc nu e doar o limbă, ci o inimă care bate pe hârtie.
Iată că mă” întâlnesc „din nou cu autoarea cărții: PĂMÂNTUL CARE M-O FĂCUT, Dana Junc. Ea este o persoană extraordinară, cu care îmi face o placere deosebită să „stau de vorbă”. Nu o să o descriu și nu o să vă spun nimic despre ea, deoarece aș dori să vă spună personal cine e.
Deci, dragă Dana, te rog să povestești cititorilor ceva despre tine, autoarea celei mai interesante cărți în dialect.
• Vă-mbrățișez cu sufletul și mă bucur să „ne reauzim”, chiar dacă doar prin intermediul tehnologiei. Mi-ați făcut o prezentare așa de frumoasă, iar prețuirea este reciprocă!
Transmit toată dragostea și căldura tuturor cititorilor dumneavoastră și mă bucur să le fac cunoscută povestea mea prin intermediul acestui frumos interviu.
Sunt un pui de moț, dintr-un vârf de munte, o fetiță care a crescut pe cărările Țării Moților, în sânul familiei sale modeste de țărani autentici. Astăzi, sunt aceeași fetiță a munților, însă purtată prin lumea mare. O lume care, de cele mai multe ori, mă obosește. Și simt mereu nevoia să mă retrag acolo, pe cărările pădurilor mele din Apuseni..
Ce te-a inspirat să scrii această carte, de fapt prima ta carte, în ce an s-a publicat și de ce în dialect?!
• Cartea inimii mele, „Pământul care m-o făcut”, reprezintă sufletul meu în văzul tuturor. A „ieșit din cuptor” în primăvara anului 2023, iar de atunci continuă să-mi aducă bucurie și îndestulare sufletească. Este o carte scrisă în grai moțesc, un dialect aproape pierdut prin negura timpurilor, însă mă bucur nespus că am reușit să-l redau cât de bine am putut între coperțile acestei cărți.
Ai avut emoții de cum va fi primită o carte în dialect, sau știai că moții tăi vor fi încântați s-o citească ?Dacă vrei să ne spui cum au reacționat.
• Nu am avut emoții în ceea ce privește primirea acestui manuscris de către cititori, deoarece aceștia se întâlniseră deja cu scrierile mele în grai, cumva acesta fiind și imboldul de a le aduna pe toate sub forma aceasta – a unei cărți. Primirea, așadar, a fost una foarte așteptată, cu brațele și sufletul deschise.

Pentru cei care nu cunosc dialectul moțesc, îmi poți spune cât de diferit este de limba română literară ?
• Dialectul moțesc, la fel ca orice alt dialect al altor regiuni românești, este unul foarte diferit de limba literară. Și, ca să-ți intre în suflet, trebuie să te întâlnești cu el. Fie că este prin citit, fie că este prin viu grai, îi musai să-l întâlnești. Și-ți va pătrunde, cu siguranță, în inimă. Te vei simți român, te vei simți autentic, te vei simți, din nou, cu rădăcini..
Care e mesajul pe care ai dorit să-l transmiți prin cartea ta?
• Am dorit, și-mi doresc nespus în continuare, să transmit faptul că suntem atât de valoroși. Noi, românii. Nu doar moții. Avem aceste legături cu trecutul și rădăcinile, fantastice. Graiul oricărei regiuni este liantul către rădăcinile neamului. Noi nu suntem pierduți. Noi dăinuim prin vastul patrimoniu moștenit de la strămoși. Iar această moștenire nu trebuie să fie mereu scrisă, căci puterea ei este mai mare de atât: grai, obiceiuri, tradiții, port popular, povești la gura sobei. Un tezaur nescris și nespus este poporul român, dincolo de ceea ce știm sau cunoaștem prin manuale școlare sau informații generale. Pășește oriunde în țara ta și ascultă ce-ți șoptește locul. Îți va aduce aminte cine ești și ce binecuvântare porți pe umeri – aceea de a fi român.
Știu că lucrezi chiar dacă momentan ești în concediu pentru îngrijirea micuților tăi. Aş vrea să te întreb cum au reacționat colegii tăi de serviciu și chiar soțul tău la apariția cărții sau după ce au citit-o?
• Toți cei din jurul meu s-au bucurat nespus, știind intențiile mele și toată dorința mea arzătoare de a scoate în lume graiul nostru moțesc. Am primit încurajare și susținere din partea tuturor, iar acest fapt mi-a adus și mai multă bucurie.
Ce înseamnă pentru tine să fi moață? Ce trăsături definitorii ai păstrat să transmiți mai departe?
• Am primit cea mai mare binecuvântare pe care putea s-o primească cineva. Aceea de a mă naște în această țară minunată, și-apoi aceea de a fi moață. Ca și trăsături definitorii, nu doar ale moților, ci a țăranului român de pretutindeni, aș pune mai întâi credința, dragostea de Dumnezeu, iar mai apoi cinstea și omenia, vorba bună și caldă pe care o găsești la orice casă de român.
Crezi că scrisul în dialect poate păstra vie identitatea unei zone? Ai un scop mai larg, cultural de pildă, dincolo de povestea în sine?
• Cred cu desăvârșire că readucerea acestui dialect printre noi, reînvie unicitatea acestui colț de Românie. Și nu lasă trecerea timpului să șteargă bogăția hărăzită de Dumnezeu pentru Țara Moților. Scopul meu rămâne același, de a cunoaște cititorii acest leagăn moțesc prin prisma cărții mele. Iar dacă, dincolo de acest fapt, apare ceva sau mi se propune ceva care se pliază pe valorile sufletești enumerate undeva mai sus, eu sunt cu inima deschisă.
În afară de familie, cine te-a inspirat și cum te-au impresionat poveștile moților, în așa fel încât să le pui într-o carte?
• Dincolo de pragul căsuței mele din lemn, inspirația a venit de la orice om al satului sau satelor noastre. Mi-a plăcut dintotdeauna să ascult poveștile lor. Mi-a plăcut să stau între ei și să deprind și eu toate îndeletnicirile, vorba, felul de a se purta. Și nu mi-a fost greu deloc să le transpun pe hârtie. Sunt și eu o mlădiță autentică de moț..
Plănuiești să scrii o a doua carte? Va fi tot în dialect?
• Cu ajutorul și grija lui Dumnezeu, da. Scriu în continuare, iar când va fi suficient material, am să-l pun intr-un alt manuscris. Vor fi tot scrieri în grai moțesc, căci Țara Moților este un izvor nesecat de bogăție culturală, unică în lume.
Ți-ai dori ca dialectul moțesc să ajungă cunoscut la nivel național prin literatură? Ce satisfacții ți-a adus scrierea acestei cărți?
• Ar fi o bucurie foarte mare și, cu timpul, poate va ajunge și la acest nivel. Satisfacțiile sunt cele sufletești, bucurii ale inimii care nu pot fi comparate cu nimic.
Ai un mesaj pentru femeile din zonele rurale, care au talent , dar nu îndrăznesc să se exprime, ce le-ai transmite?

• Să aibă nădejde. Căci acolo unde Dumnezeu a pus talanți, ei trebuie înmulțiți, iar ajutorul nu contenește să apară!
Dana, te rog să spui celor interesați unde pot găsi cartea, dacă doresc să o cumpere!
• Doritorii pot lua legătura cu mine, prin intermediul paginii „Gârda de Sus”, unde le voi sta la dispoziție cu toată inima și bucuria!
Cred că pentru tine scrisul e o datorie, la fel de serioasă ca orice misiune,o datorie față de cei de acasă, față de istoria locului și față de tine însăți! Îți mulțumesc din suflet pentru generozitatea ta, pentru faptul că ai reușit să redai farmecul unei identități aparte, cea a moților, cu sinceritate, talent și curaj.
• Vă mulțumesc și eu, încă o dată, pentru grijă și dragoste! Vă trimit îmbrățișări multe și mari cât tătă Țara Moților! Gândurile mele calde se îndreaptă și către cititorii dumneavoastră! Dumnezeu să ne îmbucure pe tăți!
A consemnat, Eugenia Mucea



